vineri, 5 februarie 2010

...

Merg agale pe sub pomii impovarati de alb. Pasii isi croiesc drum spre orizont. Culoarea se confunda cu nonculoarea, visul devine o fulgeratoare durere, dorinta devine uitare.
Gandind spre infinit dar mergand pe alta scala... Nici sunetul chitarii, nici glasul vantului nu ma pot trezi...
Ma afund in propria-mi existenta. Fug de monotonie dar propriul univers e monocromatic.

Unde sunt petele solare? Dorintele astrale? Zambetele stelare?
Publicat de
Etichete: , ,

Un comentariu:

  1. Ana16 februarie 2010 la 10:15

    :D tu colora, colorata a lunii ma surprinzi cu nonculoarea ta.Te pup dulce si... imi place poza de la avatar:D:D:D:D zambete, zambete, dorinta mea de a te revedea, pata de solara din tabloul ce l- ai asezat la loc sigur in camera ta... :*

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)