Liceul, un taram al fagaduintei sau un "cimitir al tineretilor"?

"Hoinarind" pe net, am dat peste o proza scrisa de un student despre liceu care debuteaza astfel: "Ani de liceu, foi de hartie imbibate de cerneala trecatoare."
Sunt ultimele luni ca elev, sa spunem ca inca nu stiu concret ce impact are asupra mea liceul. Stiu cert ca nu ma invata sa respir, sa invat, sa perseverez... totul este o indoctrinare... Nu e vina profesorilor... ei sunt constienti de tot acest ridicol, de sistemul care ne impune standarde, care ne urateste...
Da, am invatat sa supravietuim, sa fim duri, "vulgari prin mimica", am invatat sa "dormim cu ochii deschisi"... In multe cazuri as numi liceul o jungla, unde supravietuieste cine poate, in alte cazuri toti ani acestia au avut un impact asupra mea , adica eu am crescut in acest liceu. Vedeam cum totul in jurul meu se schimba, da'probabil eu eram cea care ma schimbam.
"Azi nu mai sunt eu/ Si mintea ma doare.." spune Bacovia...

Colegii sunt o parte esentiala a existentei liceale... vor ramane amintiri... 2 unei colege la chimie( doi ani consecutivi), celebrele lucrari de la istorie, orele de mate si toate nebuniile noastre...

Oricum ar fi nu pot sa slavesc sau sa inveninez anii de liceu intrucat sunt inca prinsa in monotonia lui... in ce mod m-au influentat acesti ani, colegii, profesorii... asta e o alta poveste...